Comportamente – cine pe cine conduce?

ART 19 Comportamente

Datorită obișnuințelor noastre, automatismelor pe care ni le-am format, de cele mai multe ori facem sau nu facem ceva. Însă acțiunile pe care le întreprindem sunt cele care fac diferența între succes și insucces personal.

 Problema nu este în a afla (a primi informație!) sau a gândi.

 Toți pământenii sunt înzestrați cu organe de simț  și creier. Toți suntem capabili să parcurgem foarte ușor primele două etape ale procesului acțiunii umane (oricum informarea are loc și fără voia noastră, este rezolvată prin construcția biologocă!).

Teoretic și cea de a doua etapă, a gândi, este rezolvată tot pe cale naturală întrucât, prin naștere,  am primit și creier. Nu rămâne decât să-l folosim în consecință! Este doar o alegere personală!

 Problema adevărată se află în acțiunile noastre, în cea de a treia etapă, aplicarea a ceea ce am gândit, am hotărât pentru sine, fac sau nu fac. Iar consecințele vin de la sine în conformitate cu această alegere personală. Succes sau insucces!

 Suntem capabili și de aplicare? Da! De ce nu o facem? Pentru că nu vrem, nu pentru că nu putem. Din moment ce un Pământean a făcut o dată acea acțiune înseamnă că este în limitele putinței umane. Singura condiție pentru a o face și eu este să fac tot ce a făcut el/ea înainte și în timpul acelei acțiuni.  Este doar o alegere personală, rezultatul este previzibil!

 Dar, dacă procesul acțiunii umane este atât de simplu, de ce alegem să nu facem deși știm că trebuie să o facem?

 Mă bucur să ne întâlnim sau să ne reîntâlnim şi îţi sunt recunoscător pentru minutele pe care le vom petrece împreună pe această cale.

 Am curajul să cred că numai datorită obișnințelor noastre . Iar cea mai nenorocită obișnință este pronunțarea lui – nu pot! Un automatism verbal distructiv care ne hrănește creierul cu cu neasumarea responsabilității pentru propria viață, pentru folosirea la maxim a propriilor capacități. “Știi, eu vreau să fac asta (să am asta!) dar … nu pot să fac așa (eu nu sunt așa!)”. Simplu, m-am spălat pe mâini de responsabilitate pentru că…  nu pot! Aș vrea dar nu pot! Confortabil, comod!

 Dar ai încercat să faci , măcar o dată, acel ceva? Majoritatea răspund, nu! Atunci,  de unde știi că nu poți?

 Sau dacă ai făcut de câteva ori și nu ți-a ieșit, ai abandonat sau ai perseverat? Aș vrea dar nu pot! Confortabil, comod, fără apăsări, fără responsabilitate!

 Doar bla, bla! Acțiune, nu!

 Doar o obișnuință nenorocită cultivată și dezvoltată cu sârg și pasiune de o mulțime uriașă de oameni!

 Dar, cine determină obișnuințele?

 ART 19 ComportamenteB. Comportamentul

Conform DEX: 

COMPORTAMÉNT, comportamente, s. n. Ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. – Sursa: DEX ’98 (1998)

Cred că din această definire, merită să ne oprim asupra a două elemente care ne pot fi utile pentru a înțelege rolul și locul comportamentelor în procesul acțiunii umane.

1. Manifestări obiective – cu alte cuvinte, oricât de mult ne place să credem că noi, la nivel conștient, luăm decizia în privința acțiunilor noastre ar merita să medităm,  măcar puține minute, asupra acestei convingeri.

 Știu că orgoliul tău (un adult care este convins că își controlează întru totul viața!) este lezat în a accepta că subconștientul tău este cel care îți generează acțiunile dar … privește încă o dată ce scrie, te rog: obiective! Dincolo de noi ca oameni, de subiectivismul convingerilor și credințelor noastre.

 Da, subconștientul ne conduce, noi doar conștientizăm ceea ce ne-a “dictat” să facem sau să nu facem (legea obiectivă cauză – efect!)!

 De aceea și credința mea în ceea ce ți-am oferit în seria de articole anterioare dedicate mecanismului acțiunii umane!

ART 19a Comportament - obisnuinteIar, o certitudine, un comportament repetat devine o obișnuință. Dar este bine să luăm în calcul, prin prisma argumentelor anterioare că această trecere de la comportament la obisnuinte se face în mod inconștient.

 Iar obisnuintele noastre, tot inconștient, înseamnă acțiunile (non acțiunile) noastre.

 Partea delicată și neplăcută este că majoritatea obisnuintelor adultilor sunt îndreptate pentru conservarea comoditatii și confortului personale concomitent cu așteptări importante în privința succesului personal. Dar, exact aceștia, flutură stindardul lucidității lor în a-și controla viața! Bla, bla, bla…

2. se exteriorizează viața psihică – cu alte cuvinte priveste-i pe cei din jur, ale caror comportamente te deranjeaza, cu ingaduinta: au suferinte psihice!

 Și atunci, în vânzări, merită să te afecteze comportamentele nepotrivite ale clienților tăi? Îngăduință! Sunt doar oameni cu suferințe psihice!

 Construiește-te!

***

 De data aceasta îți propun și o temă. Te rog, studiază-ți acțiunile pe care le-ai întreprins (sau nu le-ai întreprins!) într-o zi (dar nu numai pe cele importante! Cât mai mute posibil pentru tine!) și determină pentru fiecare, obișnuințele tale care le-au generat. Iar pentru fiecare obișnuință identificată, pune-ți întrebarea: te favorizează sau nu?

***

Construiește-te!

Iar dacă, chiar ți-a plăcut ce ai citit, te rog dă   Imi place și  „trimite-mă” pe  Facebook-ul tău !

Iar dacă unul din principiile tale este de a ajuta oameni, uite ce îţi propun!

Trimite adresa acestui articol, http://www.desprevanzari.com/?p=1109 , prietenilor sau cunoscuţilor tăi şi dă-le posibilitatea să citească.

Dacă îţi vor transmite înapoi un „Mulţumesc” respectă-i, preţuieşte-i, strânge relaţiile cu ei pentru că sunt oameni care au valori morale. Dacă nu …

by administrare

Mulţumesc pentru vizită şi mă bucur să te cunosc, cel puţin pe această cale! Numele meu este Aurel Boncioagă şi sunt „de vânzări” şi în vânzări din 1994 de când am demisionat din Armata Română (am fost ofiţer MapN, iar ultima funcţie a fost de lector universitar în Institutul Militar de la Braşov).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *