Obișnuințele noastre – cine pe cine conduce?

ART 18 Obisnuinte

Fiecare dintre noi, oamenii,  ne dorim succesul personal. Fiecare dintre noi dorim să fim fericiți, împliniți, realizați. În schimb, privind în jur, vedem o majoritate nemulțumită de ceeea ce este sau ceea ce are. Nu este un paradox cel puțin ciudat?

Vrem cu toții același ceva generic dar puțini, chiar nefiresc de puțini, au sentimentul că îl au. De ce oare este așa? Ce ne face atât de diferiți?  Biologic suntem identici, accesul la cultură, educație și cunoaștere este identic, mediul extern este identic, procesul acțiunii umane este identic, mecanismul acțiunii umane este identic. Și totuși, de ce este oare așa?

Mă bucur să ne întâlnim sau să ne reîntâlnim şi îţi sunt recunoscător pentru minutele pe care le vom petrece împreună pe această cale.

Am curajul să cred că singura (dar singura!!!!!!!!!!!) diferență este dată de acțiunile personale. Ele sunt dictate, conduse, determinate (sau oricare alt termen îți convine ție pentru a defini legea obiectivă cauză-efect!) de deciziile noastre.

Iar acceptarea acțiunilor ca aparținînd conștientului nostru iar deciziile subconștientului, este doar o alegere personală.

Dincolo de orice, cred cu putere că decizia fundamentală pentru oricare om sănătos la minte este legată de sensul propriei sale vieți.

Ne simțim proprietari a ei sau o avem doar pe bază de închiriere?

Știm că ne aparține și atunci, ca orice altceva ce este proprietatea noastră, îngrijim atent, păstrăm, creștem, dezvoltăm sau, dacă tot am închiriat-o, o neglijăm, suntem nepăsători la fel ca și cu orice altceva doar închiriat?

Despre această decizie fundamentală privind propria viață cred că merită să-i dai un minut din viață lui Les Brown.

 A. Obișnuințe

Iar dacă vrei să reducem la simplu tot ce este în viața noastră atunci rezultă că, de fapt, noi, în fiecare clipă, facem sau nu facem ceva – acțiune sau non acțiune.

Atunci, ce determină, în fond, adoptarea uneia sau alteia dintre aceste extreme? Gândirea noastră profundă, logică și obiectivă sau impulsul de moment, inspirația sau intuția subiectivă?

Această întrebare o pun în cadrul cursurilor despre atitudine pe care le susțin de ani buni (sunt peste 2 000 de oameni de vânzări cu care am fost împreună într-o sală!) iar majoritatea (peste 80%!) mi-au răspuns că logicul este cel care le dă hotărârea de a face sau a nu face.

Chiar așa să fie?

Dacă suntem sinceri cu noi înșine și vrem să ne autoanalizăm comportamentul, neîndoielnic, vom constata că, de fapt, imensa majoritate a acțiunilor noastre o facem, pur și simplu, inconștient. Datorită obișnuințelor noastre, automatismelor pe care ni le-am format, de cele mai multe ori facem sau nu facem ceva.

ART 18 Obisnuinte Alegerea între acțiune și non acțiune, decizia pentru a acționa într-un sens sau altul este generată la nivelul subconștientului nostru. Pe ce bază? Pe tot ceea ce am acumulat într-o viață (gânduri, emoții, fapte, evenimente, întâmplări, etc.) prin fiecare clipă care a trecut.  Acest ”uriaș” care este subconștientul nostru, triază pentru noi prin filtrele sale – atitudinea noastră și educația noastră, din noianul de informații pe care îl deține, ce vom face sau nu vom face.

Știu că îți sună dramatic (eu, raționalul, stăpânul logicii și al obiectivității, cum să fiu condus de ceva din neant!) dar aceasta este credința mea: subconștientul este cel care ne conduce, noi doar putem să-l “educăm” să lucreze în favoarea noastră controlându-i filtrele: atitudinea personală și nivelul propriu de cunoaștere. Iar acestea se concretizează în principiile și valorile noastre morale, stabilizatorul acțiunii umane.

Că ne place sau ne place, că ne convine sau nu, obișnuințele noastre sunt cele care determină acțiune sau non acțiunea noastră.

Obisnuinte - actiuneDEX: OBIȘNUÍNȚĂ ~e f. 1) Însușire dobândită cu timpul, prin practică, și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere. Sursa: NODEX (2002) |

Cu alte cuvinte, totul a început cândva, în trecut, atunci când am făcut (sau n-am făcut!) ceva. Precedentul negândit, neanalizat, neînțeles este cauza multor rele din viața noastră!

Iar după aceea data, am repetat acțiunea sau non acțiunea. Până când? Până astăzi, când deja este o obișnuință a noastră, când face parte din noi, devenind trăsătură caracteristică. Prin repetare, prin practică, ne-am “impregnat-o”  în fiecare celulă a noastră, o purtăm “adânc săpată” în noi.

 Iar obișnuințele noastre, inconștient, le transpunem în acțiunile noastre (sau în lipsa lor!) și sunt “cartea noastră de vizită” iar, pe de altă parte, sunt cele care dau măsura succesului nostru de azi.

A fost un precedent demult iar rezultatul îl constatăm doar azi.

 Iar cea mai importantă obișnuință, ar merita să fie cea de a gândi într-adevăr la propria viață!

 Construiește-te!

***

 De data aceasta îți propun și o temă. Te rog, gândește-te și răspunde-ți: cum te vezi în relația cu propria-ți viață, proprietar sau doar ai închiriat-o?

Iar dacă, chiar ți-a plăcut ce ai citit, te rog dă   Imi place și  „trimite-mă” pe  Facebook-ul tău !

***

 Iar dacă unul din principiile tale este de a ajuta oameni, uite ce îţi propun!

 Trimite adresa acestui articol, http://www.desprevanzari.com/?p=1101, prietenilor sau cunoscuţilor tăi şi dă-le posibilitatea să citească. 

Dacă îţi vor transmite înapoi un „Mulţumesc” respectă-i, preţuieşte-i, strânge relaţiile cu ei pentru că sunt oameni care au valori morale. Dacă nu …

 

 

by administrare

Mulţumesc pentru vizită şi mă bucur să te cunosc, cel puţin pe această cale! Numele meu este Aurel Boncioagă şi sunt „de vânzări” şi în vânzări din 1994 de când am demisionat din Armata Română (am fost ofiţer MapN, iar ultima funcţie a fost de lector universitar în Institutul Militar de la Braşov).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *