Subsistemul de control – un „rău” necesar?

subsistemul de control 7

Privind în jur, cred că ai constatat că principalele probleme în firmele româneşti, din care derivă toate celălalte „rele” pe care le ducem mai departe cu noi, zi de zi, sunt: lipsa comunicării (sau cu mari carenţe) şi lipsa controlului. Uită-te, te rog, în firma ta; care este cauza fundamentală pentru tot ceea ce te nemulţumeşte pe tine acolo?

Mă bucur să ne întâlnim sau să ne reîntâlnim şi îţi sunt recunoscător pentru minutele pe care le vom petrece împreună pe această cale.

subsistemul de control 7A. Ce înţelegem prin control

Pentru că despre comunicare, garantat, vei găsi o mulţime de oameni mai buni decât mine pe această parte, atunci, dă-mi voie, te rog, să aduc sub „luminile reflectoarelor” cealălaltă „himeră” din firmele româneşti: subsistemul de control. Cu titlu de generalizare, ceea ce va urma, cred că poate fi util pentru oricare Manager dintr-o firmă dar, în ce mă priveşte, vreau să mă opresc doar „la familie”: departamentul Vânzări şi Managerul acestuia.

În fond, de ce această adversitate pentru control şi din partea Mangerului Vânzări (din moment ce nu îl face!)şi din partea subalternilor săi (Cum, n-ai încredere în mine? Mă controlezi?)

Am curajul să cred că datorită acelui „harcea-parcea” conceptual care ne macină din temelii. Atât timp cât ne străduim din răsputeri să nu înţelegem bazele, resorturile intime care fac să se pună în mişcare un ceva, nici nu vom progresa ca şi manageri, conducători de oameni.

Revenind, percepţia majorităţii despre control este că are rolul de a sancţiona. De aceea cineva face un control pentru că vrea să vadă „bubele” cuiva şi să-l sancţioneze! De aceea face un control pentru că el, şeful, ştabul, vrea „să taie în carne vie” sau „să taie capete”!

Pe drept cuvânt această viziune derivă din practică pentru că sunt suficienţi de mulţi manageri sau proprietari de IMM (eu cred că mult prea mulţi deoarece sunt majoritatea absolută!) care fie nu fac un control constant (nu au chef sau „sunt de treabă”), fie ei au înţeles că prin control îşi pot manifesta neîngrădit autoritatea lor supremă (şi, din când în când, coboară din turnul lor de fildeş – culmea, şi acoperit cu un clopot de sticlă!!! – şi lasă în urma lor „râuri de sânge”).

Absurd, ilogic, anormal! Ce reprezintă controlul? Un mod de refulare, de tratare a frustrărilor personale, de satisfacere fără sens a ego-ului personal sau un mod corect de a motiva sau educa subalternii? Pentru ce controlăm?

Am curajul să cred, că în primul rând, acesta este rolul unui subsistem de control coerent, util şi eficientde a motiva şi de a educa subalternii.

De unde şi de ce am curajul să cred în această abordare a subsistemului de control, radical diferită faţă de realitatea cenuşie în care trăim în vânzări, şi nu numai?

Simplu, această lege obiectivă care există dintotdeauna (şi va exista pentru totdeauna, atât timp cât oamenii vor rămâne vârful lanţului trofic!), cauză şi efect.

CAUZA - EFECT

 

 

 

Tot ceea ce constaţi că ai sau faci astăzi este rezultatul (efectul) a ceea ce ai decis sau  ai făcut în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Cu certitudine, astăzi-ul tău este determinat 100% de ieri-ul tău!

Deci, cu alte cuvinte, ca şi manager de vânzări astăzi constat efectele deciziilor anterioare, pe de o parte şi, pur şi simplu, validitatea viziunii mele, pe de altă parte.

CAUZA- EFECT- MANAGEMENT

Pentru că aici se face diferenţa foarte mare între Managerii Vânzări adevăraţi şi cei „de duzină” – ce văd cu „ochii minţii” în viitor despre evoluţia pieţei şi a propriei echipe în această piaţă (duzinarii nu văd nimic pentru că ei sunt doar simpli executanţi, decerebraţi).

Iar prin control au testul validităţii valorii personale.

Am curajul să cred, că în al doilea rând, acesta este rolul unui subsistem de control coerent, util şi eficient de autocontrol pentru Mangerul Vânzări.

Şi atunci, ne mai miră adversitatea Managerilor Vânzări pentru control îmbrăcată, de foarte mulţi, la nivelul expicaţiilor „logice”, sub haina bla, bla-ului?

Construieşte-te!

***

Pentru că partea de control pentru echipele de vânzări este foarte puţin dezvoltată în practică dar şi la nivel teoretic, te rog să-mi spui părerea ta despre acest subiect. Pur şi simplu, îmi doresc părerea ta deschisă despre această viziune a mea.

***

Iar, dacă unul din principiile tale este de a ajuta oameni, uite ce îţi propun!

 Trimite adresa acestui articol, http://powerway.ro/subsistemul-de-control-un-rau-necesar/, partenerilor tăi (distribuitori sau revânzători ai produselor sau serviciilor tale care ştii că ar putea mult mai mult dar debusolarea este strategia lor de existenţă, furnizori care de multe ori te chinuie deşi tu eşti clientul care le plăteşte existenţa), şefilor tăi, colegilor sau prietenilor tăi şi dă-le posibilitatea să citească.

Dacă îţi vor transmite înapoi un „Mulţumesc” respectă-i, preţuieşte-i, strânge relaţiile cu ei pentru că sunt oameni care au valori morale. Dacă nu …

 

by administrare

Mulţumesc pentru vizită şi mă bucur să te cunosc, cel puţin pe această cale! Numele meu este Aurel Boncioagă şi sunt „de vânzări” şi în vânzări din 1994 de când am demisionat din Armata Română (am fost ofiţer MapN, iar ultima funcţie a fost de lector universitar în Institutul Militar de la Braşov).

2 thoughts on “Subsistemul de control – un „rău” necesar?

  1. Lucoaie Iulius Stefan says:

    Controlul impartial,profesional,obiectiv a fost, este si va fi unul din pilonii de
    rezistenta a constructiei noastre pe care o mai si numim AFACERE.
    Efectuat profesional,impartial,optim ca perioada si timp el va aduce nu prea tarziu
    roade pe care le asteapta TOTI.
    Evident controlul trebuie sa aiba intotdeauna un scop tematic bine conturat, sa fie
    operativ, sa aiba intotdeauna o finalitate concreta (pozitiva sau negativa) si mai ales sa aiba continuitate , mai ales prin masurile ce sunt dispuse cu ocazia controlului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *